Pot să ţip cât pot de tare că anul 2008 nu mi-a adus niciun beneficiu, chiar m-a afectat oarecum psihic(?) sau ceva de genu. Adică ştiţi voi, mi-a dat un şut în cur, mai pe româneşte. Din primele minute puteam să ghicesc ce an voi avea, dar am încercat să fiu încrezătoare-degeaba. Până acum, indiferent că sunt într-o stare nu foarte bună, a fost un an trist, dar care a pus la păstrare sute de amintiri.
Urmează să plec la munte, ăsta fiind motivul pentru care m-am hotărât să pun punct cam pe aici, cam pe acum, anului 2008 "virtual"...La mulţi ani!
Străzile sunt pustii și ude, afară e frig tare,iar vântul stă să sfâșie tot ce-i stă în cale. Mă opresc lângă un felinar și îi promit cuminte că am să-i ascult povestea. Cântă ceva cristalin acompaniat cu fulgii strălucitori, diafani, dar prematuri. Îmi place și aș vrea să rămân acolo o viață,însă frigul mă ajunge!
În altă ordine de idei, ce este mai frumos decât la prima ninsoare din an să stai la o cană cu vin fiert alături de un prieten bun? Să privești pe fereastră dintr-un bar cu o atmosferă prietenoasă lumina gălbejită a unui stâlp iluminator revărsată asupra stolurilor groase de fulgi pufoși.....spune-mi!
Azi am plecat de la școală. Prea mult stres adunat din nu-mai-știu-eu-ce, răceala-și-a pus toamna ștampila și pe mine, alături de ore lungi și plictisitoare, cu colegi mai puțin de treabă și profesori nervoși.
Drumul l-am lungit pe cât posibil, neavând nicio destinație, cu pași mici, cu capul aplecat și mâinile în buzunar. Ultima perioadă a adus cu ea prea multe întâmplări ciudate. Lumea în jurul meu mă ocolește, se holbează. Poate le pare că am prea mult timp- voi vă grăbiți. Avem același timp doar că adesea uităm cum se folosește și-l lăsăm în brațele cotidianului, alături de serviciu, bani și alte probleme.
M-am regăsit, acum 2 ani, cam la aceiași oră, pe același bulevard Tomis, vis-a-vis de Capitol. DE astă dată cu alți ochi, alte amintiri și alte gânduri. Frunzele uscate, puține pe jos pentru această perioadă(mi se pare), îmi place să le răscolesc, să le străbat adânc.
Mă apropii de casă, dar am senzația că nu acolo trebuie să ajung...
Am spus să mă pierd nu să mă pierzi. Nu te preface că mă pierzi, nu face greșeala asta. Nici în vis. Rămâi cuminte, la locul tău. Rămâi tu.
Deschide cartea. Citește pagina 14, pentru cei ce au urechi să audă,pentru cei ce au suflet să simtă și pentru cei ce nu știu...Pentru mine, păstrează cuvintele speciale și apleacă-te șoptindu-mi-le la ureche.
Dă-ți masca jos, actor al vieții! Vreau să-ți simt respirația fină, fie ea și rece. Vreau să văd cum te bucuri și tu sau cum suferi alături. Am nevoie de un zâmbet prietenesc care să fie pregătit la orice gafă pe care o fac, ca să o trec mai ușor. Tu, ai nevoie de lumină pură încărcată cu priviri grele și rele. Nu te mai feri, ieși în față și luptă.
Crezi că numai soldații luptă? Te înșeli. Și tu, actorule, ca și mine, și ca fiecare om de pe planetă trebuie să ducem războiul ăla 'rece' cu viața. Știi câte hoituri trebuie să ai sub picior numai pentru un zâmbet strâmb? Sau câte curbe ești nevoit să desenezi destinului?
Asta cred eu, dar tu ce mai poți să crezi? Pe sub ochii aceia umbriți și neschițați nu pot citi decât moarte eternă sau speranță efemeră...spune-mi tu despre viața ta măreață.
Nu te mai ascunde în încăperi adânci, în cârpe necunoscute, în sticle amețitoare sau în praf aparent 'curat'. Vino spre mine, să-mi cazi în brațe și să te salvez, să cădem în visarea păcătoasă să renunțăm la luptă, să luăm măcar o pauză! Vino!
Nu mai încerca degeaba să-ți înfrumusețezi viața și să cauți la nesfârșit idealul. Nu te mai obosi.
E nevoie doar sa mai privești în jur, cu alți ochi și este de ajuns să-ți asiguri buna dispoziție cel puțin pentru următoarele 5 ore. Închide calculatorul, pune pauză la muzică și ieși din casă. Urmează-ți șuzii vechi, treaba lor e să te conducă,nu te mai grăbi! Treaba ta să fii atent cu 'peisajul'.Spune-mi,vezi frunza aia cum cade, cum vântul mai împrăștie marea în sute de valuri? Vezi cum fata aia mică și blonduță caută cu disperare un loc de relaxare?
Asa-i că ai uitat complet de problemele de acasă sau că te simți singur, fie că nu prea mai ai bani în buzunar?
De ce, fire nebună? Pentru că toți au luat-o razna... ei nu mai știu ce e viața. Ei doar și-o închipuie, dar tot urâtă e.
Ieși un pic afară. Nu ai nevoie de mai mult de o secundă ca să simți frigul adânc în tine. Eu mă refugiez, cu fiece zi care mai trece, în mine, în ceașca cu ceai, pe străzi,în figuri, în versuri,în suflete pierdute, în pagini, în parc, în sunete,în vise,în tine.
Îmi place să mă închid în mine odată cu venirea vântului de toamnă,pentru că nu costă nimic și sunt tot eu.
Îmi place sa mă refugiez în ceașca cu ceai pentru că pe fundul ei apare imaginea mea, treptat, așa cum sunt. Și pentru că e cald și dulce.
Îmi place să mă pierd printre rândurile cărții pentru că dacă nu înțeleg adevăratul sens al cuvintelor sau povestea e urâtă, pot să o închid când vreau.
Între figuri străine, poate nu e cald, dar e ușor să te regăsești în privirile obosite.
Străzile, sunt ceva mai reale uneori chiar periculoase, însă nimic nu se compară cu sentimentul de 'sunt pe cont propriu'.Iar dacă e toamnă, cu atât plăcerea e mai mare când, mergând spre nicăieri, străbat amintiri și gânduri, numai dacă mă uit la cerul greu.
Eşti prea speriat şi fugi ca un laş Te zgârii pe faţă cu frică în paşi, O iei pe-o străduţă E gol, nu-i nicio cămăruţă Şi zbieri adânc în tine Mă zdruncini şi pe mine.
Mă opresc şi mă pitesc Sub pleoapa ta dreaptă, Cu chipul tău prea pitoresc Mă acopăr de-ndată. E cald aici, e ca în rai Dar tu ochi pentru mine n-ai.
Îţi inund privirea Îţi sfâşii pupila Durerea îţi e scrisă De mine, în lipsă Ca tu să orbeşti Să nu mai iubeşti!
Chiar nici azi n-am chef să apari în calea mea, să-mi amintesc de-abia după ce ai plecat că am uitat să fiu drăguță și să îți zâmbesc. Iar dacă mai porți tocuri și poșetă cu atât părerea mea de rău este mai mică.
Azi e o zi....cum sunt multe în perioada asta... Reticențe peste reticențe, ce să mai bolborosesc cuvântu ăsta?!Se pare că îmi provocați multe pe fond nervos, zice medicul. Eu zic că am nevoie de o vacanță pe o insulă plină de verde și cam atât.
Am senzația continuă de cădere în gol, de pierdere continuă.Și nu e bine!
Unde sunt zilele din vară în care pierdeam dimineți întregi prin casă,în boxeri și așteptam să vină seara,sau și mai frumos,așteptam să 'fug' undeva...?
Unde sunt nopțile risipite cu ochii în tavan și pline de insomnie sau alea pe care le pierdeam pe ritmuri dansante?
Unde sunt banii risipiți și prietenii uitați de lume?
Unde sunt cele 2 iPod-uri?
Unde e timpul furat de vânt?
Unde e ziua de ieri?
Dar TU,unde ești?Ce faci?Ești primit bine acolo? E cald sau e frig?
Vă rog, voi toți cei de mai sus înșirați, dacă citiți acest mesaj, contactați-mă!Sper să fiți bine și să-mi mai trimiteți pe viitor câte ceva din voi!
Uite că acum pot să urlu tare și cât mă ține că a venit toamna și la mine(fără să mă mai priviți ca pe o nebună).
Un nou sezon, noi trăiri(sau poate aceleași), și ca în fiecare an, toamna e privită cu aceiași ochi indiferenți sau,după caz, plini de ură(că incepe școala/facultatea)...Nu prea am timp și nici nu vreau să dau o notă estimativă vacanței care își ia 'La Revedere'.Să spunem că a fost vacanță,și atît. Certuri,împăcări,noi prieteni ,locuri noi,toate astea au fost bifate pe 'lista' acestei veri.Ceva nou?O brățară -care nu-i tocmai brățară.
Îmi amintesc perfect data de 14 sept.`07. Era o zi ceva mai senină,și era ziua unui amic...Am stat toată ziua în casă,am clocit și așa a luat naștere http://vns-love.blogspot.comde atunci. Să spunem un ' La Mulți Ani' prematur!și ochi cît mai verzi!
În urma sondajului cu întrebarea 'Vara asta este chiar vara pe care ți-ai dorit-o?' se pare că la 38% dintre ei -majoritatea- nu a fost chiar vara lor!Sper ca vara 09 să fie ceva mai fun!
...Nu vreau sa cred că sunt acasă,nu din nou în România,şi nu acum când toate căcaturile sunt mult mai evidente!Ce să spun,Parisul a fost de nota 10+! Am fost cazaţi într-un cartier boem,lângă Sacre Coeur. Numai negri şi arabi în zonă, dar totul a fost frumos! Oribil domnul Maurice(cred,proprietarul hotelului) a intrat peste mine în baie!!Whatever! renunţ acum la detalii sunt prea obosită,în 48 h doar 40 minute dormite!Voi reveni cu detalii neinteresantepentru voi probabil,cînd îmi voi reface trupul şi mintea...şi bioritmul!
Deci stau pe picior(mic) de plecare. La 1a.m. Busul către BuCureşti.Apoi avion cu destinaţia Parisssssssssssssss.
Acum, pe final recunosc,sunt cileanu rău. Te pup pe tine,vă pup pe voi toţi! Stomacul face ca bou,nu tace! Şi acum...englezescul 'Here I come' ---->Dă-te fă că vin! pup.
Pentru prima oară în viaţă simt ,al dracului de tare, cît de greu e să alegi!Mi s-a mai întîmplat,dar nu atît de urît şi în mai multe situaţii,în acelaşi timp!Plecaţi,dispăreţi,nu-mi pasă, nu vreau să mai aud de voi, nu acum, de nimenii!!Ştiu că vă e greu să mă înghiţiţi,şi alor mei la fel(probabil).
În altă ordine de idei,mîine plec! Departe de locul ăsta,din nou. De data asta ceva mai departe. Cică Paris.Dumnezeu cu mila,de aici!Nu mai pun ,că din nou nu mi-am făcut bagajele si pun pariu ca în avion o să îmi vină să plîng după cine mai ştie ce(probabil după rujul `uoz)!!Plus alte chestii, (văzut prieteni,separat,că deh! nu dă bine la grămadă).În final,tot ce vreau eu să văd e Turnul Eiffel şi Hard Rock Caffee-ul.În rest,nu mă interesează nimic,nici shoppingul fatttăăăă! şi nici alte chestii wow.Mă întreb dacă am să am ocazia să mă pierd,undeva,în linişte...Dar probabil că mi-am ales greşit destinaţia.Profa....nu o să ne lase în final la Rock en Seine,cică e prea la ieşirea din oraş şi îi e frică de boschetarii rocheri şi că nu o sa fim destul de treji a2a zi la cursuri...+alte bălării.So...Adio Amy Winehouse,speram şi eu să vorbim despre coca...şi s-o saluţi şi pe ina,dar acum...Am ratat şansa!
Mă gîndesc: cum căcat o să mă culc mai devreme de 2-3??Şi să mă mai trezesc şi la 8.30 a.m.?????Groaznic.Bine că plec oricum,dragii mei,iubiţi retardaţi!Pupicuţi şi pupicei,pentru toţi purceii meii!:*
Vai ,asta care a scris mai sus,nu sunt eu!!Pe bune!Ce ratată bătută de soartă şi în cap(simultan)!
Am fost plecată ,ca tăt poporu', la ţară. Ghinion,fix pe Prut,cînd i s-a sculat să dea pe afară. Am trait senzaţia de "mîine mor"cu inundaţiile şi cu viiturile şi cu tot. După mi-am imaginat că apa nu o fi chiar aşa rea şi Dumnezeu nici chiar aşa de neîndurător încît să mor de la apa! E urît să vezi cu ochii tăi cum o casă(ceva atît de sigur) intră la apă. Spre fericirea comodităţii mele, mă aflam mai" pi şentru satului " şi nu m-a luat valul.
În afară de adrenalina asta învechită, n-am mai încercat nimic şi nimic nu m-a mai încercat. Poate doar amintiri şi puţin dor de voi. Plictiseala urla în mine,vremea frumoasă şi ea urla.Eu stăteam şi contemplam la ce mai fac,ce-am să mai văd la tv sau cît am să mai dorm.Ceva util în niciun caz. Şi mă gîndesc, eram mică, nu vroiam să mai plec de la ţara vroiam chiar să mă mut acolo(bine că aveam părinţi care să gîndească şi pentru mine), era atmosfera de copilărie pură,timp cît puteai vedea,fericire cît încăpea si libertate cîtă puteai duce!Acum totul e aşa departe de lume ,doar aştepţi ziua de mîine...şi aştepţi! cică era cîmp(se prefăcea)-fărîme din rămăşiţe de petice de cîmp inundat
Eu merg pe strada. O gasca de super oameni dintr`o scara de bloc: -Hei, tu ..ba, boschetaro !Vino unpic!
Bine inteles ca m`am facut cu ploua.Ce dracu sa le mai faci la astia!In afara de oferit mila si sa speri in continuare ca vor fi exterminati.Din punctul asta de vedere ma consider rasista, la aceasta categorie minunata,emblema a Romaniei!
Si acum pe bune, nu imi pare rau ca nu port pantofi cu toc aurii,'pantalonasi' din care sa`mi iasa bucile si maieu cu decolteu pana la buric plin cu sclipici.Ca nu port o masca pe fata si paru cu suvite blonde.Asta doar ca sa ma strigi tu, incultule, 'Papusa!' sau sa ma fluieri sau sa ma privesti pervers de jos in sus!
Aminteşte 7 melodii preferate, apoi pasezi nebunia la 7 blegi.
Bla, bla...leapsa....post de 12 ani. Ce sa mai,sa fie umplutura.7 melodii care imi plac si imi trec acum prin minte?! Let`s see; din start nu`i pe preferinte:
De ce e asa frig afara? Nici n`as spune ca suntem in plina vara. Mai degraba ma simt ca in zilele de sfarsit de septembrie.Si ciudat e, ca megand pe strada, revin feelingurile de acum un an....ciudat!
Un "Te iubesc !" prematur sta sa zvacneasca din toata fiinta ei, insa se rezuma la un rasuflu soptit suav la urechea lui. Asta era tot ce mai astepta...
La multi ani dede, la multi ani dede, la multi ani dede, la multi ani dede,la multi ani dede, la multi ani dede, la multi ani dede, la multi ani dede,la multi ani dede,la multi ani dede,la multi ani dede,la multi ani dede,la multi ani dede!!!
Sa cresti mareee si sa te vada lumea cu copii si fericita. Ma enerveaza de ziua cuiva sa fac dedicatii. E ca si cum te`as plictisi mai mult. Doar daca te uiti la oameni deja vezi aceleasi urari. Ma rog , fie, eu ti`o spun pe stilul me: LA M-U-L-Ţ-I ANIIII! Hepii Bi-dei.[inimioare naspa]
Seara in care ai dormit la mine a fost ...Draguta. N`am dormit decat 1 ora si putin, dar nu m`am suparat.Cand am baut o bere ca feteele la tine a fost de asemenea dragut. Si multe alteele speciale....4 you and me.
Momente:)
Our ShuziUs...Keep on dreaming
cand plaja si toate sunt ale noastre ....e perfect
Today is not the big day. N`am chef nici macar sa ma uit la tine. Mi`e lene. Prefer sa`mi admir shoozi murdari si blegiti sau poate prafu si rahatii de pe jos.N`am chef sa ofer toate fake smileurile.Mi`a obosit ranjetul.Mai e si maine o zi.Nu mai trage de mine stii ca nu itii iese.Eu sunt fericita in mine cu mine si cu ce am avut.fie, si cu ce am. Crezi ca daca e frumos afara ma incalzeste cu ceva? da...probabil imi infierbanta capu.
In fine.Vacanta vine.Ei ii zambesc frumos si subtil pe sub nasuc. Nu vreau sa se simta si ea prea flatata ca dupa se strica treaba.Si iar zile toride..si iar mareee,cu inghetata si multa apa rece si multa muzica in di-fu-zoa-re...
Pana atunci am sa mai stau eu asa, am sa mai citesc un "fuck the cool.spune`mi o poveste". Intra bine pe moment.
"Hug me till you drug me honey Kiss me till i`m in a coma"
De azi m`am hotarat ca sunt fericita! de ce ar vrea cineva sa`mi strice dispozitia? Insa inainte de toate trebuie sa las o scrisoare...
Dragul meu,
Ma bucur foarte mult ca mi`ai fost alaturi in tot acest timp. Amintirile din ultimii 2 ani sigur n`am sa le dau uitariimulta vreme de acum inainte. Dar iata ca a venit momentul sa plec.Plec pentru ca asa simt.
Am observat ca m`am schimbat mult in ultima vreme; chiar si tu te`ai schimbat mult, nu`ti mai place asa de mult tricou ala al meu care o data scria istoria, nici mie nu mai imi place parca asa mult privirea ta. Si noi ne`am schimbat, lucru care ma depaseste. Am hotarat ca cel mai bine ar fi sa ma mut in alt ors sau poate in alta tara.
Stiu, e complicat,intr`o lume asa mare sa ma descurc singura, eu, un copil. Dar voi incerca. Daca vrei, am sa`ti trimit si poze. Asta doar daca imi promiti ca plecarea mea nu te va intrista. In cazul in care casa va parea prea goala, ia`l inapoi pe Coco de la bunica ta ; daca nici asta nu functioneaza , suna`ma. Lucrurile au ramas la locul lor, mai putin cele care imi apartin.
Inca o data iti mai spun, nu te supara ca am plecat asa, mai ales fara sa te iau cu mine...Sa stii ca te iubesc poate de ziua noastra pe 7 august am sa`ti fac o vizita sau chiar o surpriza.
Sa te trazesti dimineata cu un vis si tu in ziua aia sa lupti sa ti`l indeplinesti...e ceva special mai ales la varsta asta de "adolescent". Mi s`a intamplat azi, m`am trezit cu dor de vama.Cum nimeni nu era acolo pentru mine sa mi se alature, sa apeleze la spiritul lui de aventurier spontan"din lene" am plecat singura. Si uite asa, am plecat spre mangalia in mahmureala diminetii. Ajunsa in autogara Mangalia, ma trezesc intr`o multime de oameni, toti cu un singur gand: sa ajungem mai repede in VAMA!:) din nefericire nu toti au incaput intr`un singur autobuz, asa ca n`au avut de ales decat sa`si mai amane unpic fericirea. M`am vazut aterizata in visul meu.Am luat drumul spre marea care rasarea la orizont. Pana acolo trebuia sa imi fac loc in valul de oameni fericiti cu o vama lor... Plaja mi`a tinut loc de patul cel mai confortabil, iar cerul de cearsaf racoros. Mancatul si bautul automat nu mai faceau parte din functiile vitale ale corpului uman:totul devine mult mai simplu cand iti traiesti propriul vis. Marea imi canta propriu cantec acompaniata de muzica mai mai pentru copii .."o lume minunata in care veti gasi,Numai copii!" sau"Cele mai frumoase flori...".Epava inghitita de apa arata ca un tablou de arta care atarna greu de amintiri placute si imbibat in prea multe ganduri dulci . Prea imbatata de fericirea mea astept un 1 MAI muncitoresc cat mai divin^_^.
Ma aflu in mijlocul unei situati care da dovada de stricaciunea sistemulu de invatamant romanesc unde profesorii de pe vremea comunismului au amprenta deja pusa. Sa va spun cum a inceput totul...pai intr`o zi frumoasa de vineri, dupa o ora in care mi`am contemplat banii dinbuzunarul penarului si anume 100 lei ,si o pauza de pierdutr,observ, sub influenta calmitatii le ca banii nu mai sun acolo pur si simplu. Toate bune si frumoase,putina zarva,multe comentarii si nervi. "Dirigu tocmai a plecat....".Ce facem? Asteptam pana maine(maine, era sambata,sambata recuperata gen miercurea in care a trecut Bush prin oras). N`as fi apelat la el daca ar fi fost prima oara cand se fura anumite sume in interioruil clasei noastre,al celebrului Liceu Mircea Cel Batran. S`a creat o valva maaare.
Urmatoare ora de dirigentie era programata in asa fel incat eu si problema mea sa fim puse in centrul atentiei unei clase. Intaplator,in acea zi a avut loc o intalnire de voluntariat de la Oricum...Chestii, trestii care m`ar fi interesat.Deci am lipsit de la scoala. Acest fapt a fost asociat cu lasitatea mea fata de acest caz,gen. Astfel, aflu a doua zi ,ca numai sunt sefa clasei(pana in acel moment figuram pe lista sefilor clasei din liceu); nu m`a marcat cu nimic, m`as fi asteptat la orice. Mai apoi aflu ca intre doi profesori au fost dispute,de ce mi s`a dat drumu etc,alte chestii neinteresante. In final aud ca sunt si eu banuita...
Ok !pana aici.Nu m`as fi complicat atata daca as fi luat chiar eu cei 100 lei! Ma faceam ca nu stiu de existenta lor.Si gata...Oricum,acum cel mai mult imi pasa ca cei care(ma) cunosc si stiu cel mai bine ce sa creada.Le multumesc inca o data colegilor,care m`au inteles si m`au ajutata sa racuperez milionul .
In cuvantul invatamantului romanesc se pare ca inca o data elevul nu`si poate spune cuvantul! probabil deznodamantul am sa`l postez,de`abia`l astept si eu !
Crezi ca e prea tarziu.sunt convinsa. Dar nu tot tu m`ai invatat ca timpul este al nostru cand suntem impreuna. Putem chiar sa ne jucam cu el.de ce tinzi sa cazi, sa te pierzi in el,pentru ca nu sunt cu tine?Fie fluxul te`a aruncat in Marea Timpului in care secundele inoata ca nebunele ca niste pesti imbatati de soare,unde pe mal briza are amarul gust al ticaitului. Dar cand e noapte ,de ce te intorci la mine si spui ca vrei sa ne fie iar bine, sa fie marea murdara, fara soare, doar astrul noptii sa stapaneasca in intregime secundele nesincronizate si inadaptate?Ma saruti...este un sarut imbibat cu luna, jos pe nisipul fin presarat cu amintiri.daca esti unpic mai atent ai sa obervi si tu ca defapt zgarie,dar pentru ca noi suntem din nou impreuna, hai sa incercam sa mai facem odata chestia cu timpul.am facut zi ,si ne`am lasat inghititi de pestisorii acum ametiti de iuibrea noastra...
Azi nu a mai fost ca ieri. Nici maine nu va mai fi ca azi.Sigur. Poate ca nici macar zambetul tau nelipsit nu va mai fi acolo,in viata mea. Imaginea ta refuza sa apara. M`am oprit undeva, in centru universului, si totusi departe de lume, de tine...de orice altceva de genul. Privesc. In departare e gol,aparent gol, insa daca mai privesc odata in acelasi punct infinit observ ceva,gen nefiresc. Esti tu! Dar tu nu poti fi, tu numai esti. Tu ai plecat. Mi`ai promis asta. Tin minte cum cu un trandafir si o scrisoare ti`ai luat adio pentru totdeauna. Mi`ai promis ca nici in vreo alta viata ,daca este posibil, n`am sa te mai vad. Sunt eu acum fericita? De ce ma urmaresti? De ce dracului imi faci asta. Candva mi`ai pormis ca ma vei respecta. Ai uitat?
Da, desigur daca privesti pe geam vei observa,chiar si cu ochii somnorosi , ca afara e clar primavara. Este cel mai bun lucru pe care ti l`ai putea dori acum, spun eu.Ai ocazia sa te bucuri ca s`a indeplinit ceva in sfarsit,dupa mult timp care sa te multumeasca cu adevarat si sa te patrunda pana in maduva oaselor!
E imposibil sa iesi din casa, fara sa te uiti spre cer si sa nu`ti rasara si tie un zambet mare,infantil pe care cu greu sa il poti controla.
Hepii bi-dei Teodora! Vreau sa stii ca te iubesc mult, m`am atasat de tine ca un purice de un scalp... Anul asta iti doresc succes la Teze si sa intri la Mircea,sau unde vrei. Puupiiiii!
...Aduna toate culorile pe o paleta. Aseaza`le langa tine; vei adauga cate o picatura din ele acolo unde vei crede ca e nevoie. Priveste dincolo de imaginea creata despre tine, despre ce vrei sa fii. Uita de ceas, de varsta , de toti ceilalti si de problemele create in jurul tau. Poti sa te pitesti sau poti sa te intinzi cat poti tu... Imagineaza`ti ce ai fost,cu mintea ta de copil, in cel mai pur moment al vietii tale,inainte sa fii invadat de orice altceva in afara de lumina calda a soarelui si de aerul usor pe care il respirai. Dail respirai. Acum e greu, incarcat cu cate putin din orice rau.
Era mai bine sau este bine acum? Iti pare rau , sau viata merge inainte cu schimbarile. 3,2,1. Deschide ochii. Hai sa`ti spun ceva: tocmai ai fost cuprin de o stare care ti s`a plimbat pe dinauntru si pe dinafara,undeva, candva...dar nu acum! A fost odata... defapt nu a fost,ai fi vrut sa fie asa, dar te`a luat valul ,ca pe o pana de pe nisipul incins al plajei. Ti`ai fi dorit sa fii acolo,nu`i asa? Dar tu esti in camera,condamnat de timp, de zeci de ani faci acelasi lucru; in fiecare zi te gandesti de ce ai ajuns cine ai ajuns, meriti sau ai fi meritat mai mult?
Acum cine esti? Normal ca te vei repezi la cea mai apropiata oglinda sa`ti analizezi mereu aceleasi trasaturi pe care le vezi de n ani incoace. Vezi aceeasi privire de killer imblanzit de lipsa de curaj si ajutor in fata unei lumi intregi, aceleasi "sapaturi" ale nesimtirii cu care timpul te`a sters la fiecare ticait de ceas launtric si desigur aceeasi camasa cu pata ei bine pusa de la prea-mult-purtat.
Hmm,yeah,long time no new post.Chiar imi pare rau ,aveam probabil multe lucruri importante sa evindetez,insa le`am pastrat pentru mine.Fie am fost supra-extra stresata cu tezele care de`abia azi s`au incheiat[slava Domnului],ori am fost cuprinsa de febra sarbatorilor de iarna care au trecut ca o adiere somnoroasa,ori pur si simplu nu am avut timp!!!
Se pare ca Mosul nu v`a uitat nici in anul precedent,cel putin asa sper insa din spusele voastre ati fost cumintii[no way!!!]
Da,am fost cuminte. 15 (57%) Cred,daca nu vede tot ce fac. 13 (50%) Nu,mosu nu exista. 2 (7%)
Postul este un semn ca traiesc,si ca maine poimaine oricand o sa pot....o sa...Shht!
p.s!ah da pe 9 ian a fost ziua mea[blush]...la multi ani mie!
Our Shuzi
Postări
