Eşti prea speriat şi fugi ca un laş
Te zgârii pe faţă cu frică în paşi,
O iei pe-o străduţă
E gol, nu-i nicio cămăruţă
Şi zbieri adânc în tine
Mă zdruncini şi pe mine.

Mă opresc şi mă pitesc
Sub pleoapa ta dreaptă,
Cu chipul tău prea pitoresc
Mă acopăr de-ndată.
E cald aici, e ca în rai
Dar tu ochi pentru mine n-ai.

Îţi inund privirea
Îţi sfâşii pupila
Durerea îţi e scrisă
De mine, în lipsă
Ca tu să orbeşti
Să nu mai iubeşti!


This entry was posted on 21:43 and is filed under , , , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

1 comentarii:

    şu spunea...

    hmmmmmm...frumos

  1. ... on 2 octombrie 2008 la 00:20