sunt imdeva depaaarte de casa,sa va spun?ok,sunt in iasi, mai exact la etajul 1 al unui hotel de 4* ca sa zic asa:)), in camera 109. Singura, desigur.Sunt invitata la o nunta cei implicati mai toti fiind din constanta.De ce aici?uite asa.Stau cu pantofii care ma strang in picioare,imbracata ca o "domnisoara care se respecta".Nu am chef de nunta, de muzica de nuinta si mai ales de PRIVIRILE alea ale "oamenilor de clasa" si ale miilor de pitzipoance si pitzipongi.O ard hardcore, beau cot la cot cu tata, super nu:)),asta ziceam si eu categoric NU. Camera e foarte frumoasa hotel de lux ce sa mai, dar luminile si electricitate, nici ele nu ma suporta.Se joaca cu mine efectiv, ca in filmele horror, palpaie si se aprind si se sting,deasipra mea e un haos, numai scartaituri.this place is freaking me out!!! M-am plictisit, in curand trebuie sa ma intorc! V-am pupat cu duhneala de tigari si alcoooooool.


Se spune ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, orice e posibil. Nu stiu cum sta treaba la voi da la mine e exact invers. Si nu ma refer la bani sau alte nimicuri, e vorba de ceva acolo inautru sa se intample.NIMIC.

Adevarul e ca si lumea e prea dezinteresata de interesele proprii. De exemplu azi trebuia sa plecam in vama si dincauza ratcului am intarziat si amm aterizat pe peron la 10.40cand trenul trebuia sa plece. Ceilalti erau deja acolo si nu s-au urcat in tren(sincer nu ma deranja sa iau singura microbuzul, nu era prima oara).Ok, tot ce ne-a ramas de facut era sa luam microbuzul cu totii. Dar deja interesul...si-a luat zborul etc. Nu asta e ideea, sa povestesc super aventura mea; ideea e ca nimeni nu mai stie ce vrea, sau nu stie cum sa "dobandesca" ce isi doreste cu adevarat(daca eista dorinta adevarata)
I was given wine We're feeling okay And quite all right You wash my tears away And make me wanna stay...


Da ...o intrebare frecventa de care m-am saturat. O vreme m-am chinui sa-i gasesc raspuns,dar m-am facut ca am surzit in fata ei. Nici asa nu e bine. M-am saturat de zile de n-am facut nimic. M-am saturat de prieteni care nu au chef. M-am saturat de aceeasi replica plictisita si enervanta pe care trebuie sa o dau cam zilnic care suna cam asa "N-am bani nici de un ceai in bebe" (2lei). M-am saturat de mers cu ratc-u. M-am saturat sa nu mai vezi un om bun, care merita apreciat sau sa nu mai fie niciun un concert bun. Am ajuns la concluzia ca Constanta(da,caco) e un oras mort, care pe timpul verii se vrea resuscitat mega exagerat. Ma simt ca si cum as trai intr-o pestera.
Afara e inca frig, de joi soarele nu a mai iesit din nori. E vacanta si astept o zi buna sa plec in Vama. Ma rog aici problema nu e chiar vremea, e din nou the same ol' story, n-ai cu cine. Ma uit la timp si-l vad cum trece ca nebunul. N-am spus ca el este prietenul meu cel mai bun, dar nici macar nu ma place. Ma stramba, ma indoaie, ma loveste, mai imi da si cate o palma; dar cand am o problema grava tot la el ma intorc sa ma ia in brate sa il las pe el sa-mi rezolve problemele. Pentru ca el le rezolva pe toate.

Dar traiesc.Traiesc cam asa : respir, mananc(mai rar ce-i drept),mai vorbesc,mai gandesc si mai socializez,astea pe langa dusurile zilnice&stuff. Adorm cu aceiasi dorinta si ma trezesc cu aceeasi parere de rau. M-am trezit azi de dimineta in starea aia in care capu imi urla sa ma culc inapoi. Deja era trecut de 12.00 a.m. si nu l-am ascultat.Visam frumos. Am iesit pe usa ca sa descopar ca nimic nu s-a schimbat.Ce era de asteptat?BUT I’M HERE.

Dar in marea asta de nemultumiri pe care asa le interpretati voi probabil(eu defapt va povesteam despre viata mea ,care personal imi plaace) v-am facut si voua loc. Imi place sa ma gandesc la fiecare din voi si la clipele din trecut, sa va regasesc inploaie , in razele de soare, in asfalt, in pori, in palma, pe fata mea, in capul meu, in aer, peste tot! In final pentru asta traim, unul pentru altul.

Who am I anyway? Sa spunem ca sunt o fata tanara, cu pasi pasiti destul de imprastiati , adica confuza, dar careia nu-i pasa ce-i rezerva ziua de maine pentru ca o are pe cea de azi in maneca, si o foloseste ca pe un as. Probabil ca imi pastrez si capul pe umeri uneori si incerc sa-mi fac puzzleu cam pana la 20ani.

p.s. imi dedic acest post (imi permit sa fac si asta) celor care simt la fel, prietenilor-in special tie buff,celor care nu ma inteleg, alor mei, celor care nu ma suporta.


Si o melodie:)


nu poti sa nu iubesti...