Azi am plecat de la școală. Prea mult stres adunat din nu-mai-știu-eu-ce, răceala-și-a pus toamna ștampila și pe mine, alături de ore lungi și plictisitoare, cu colegi mai puțin de treabă și profesori nervoși.

Drumul l-am lungit pe cât posibil, neavând nicio destinație, cu pași mici, cu capul aplecat și mâinile în buzunar. Ultima perioadă a adus cu ea prea multe întâmplări ciudate. Lumea în jurul meu mă ocolește, se holbează. Poate le pare că am prea mult timp- voi vă grăbiți. Avem același timp doar că adesea uităm cum se folosește și-l lăsăm în brațele cotidianului, alături de serviciu, bani și alte probleme.

M-am regăsit, acum 2 ani, cam la aceiași oră, pe același bulevard Tomis, vis-a-vis de Capitol. DE astă dată cu alți ochi, alte amintiri și alte gânduri. Frunzele uscate, puține pe jos pentru această perioadă(mi se pare), îmi place să le răscolesc, să le străbat adânc.

Mă apropii de casă, dar am senzația că nu acolo trebuie să ajung...


This entry was posted on 18:14 and is filed under , , , , , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.