Dă-ți masca jos, actor al vieții! Vreau să-ți simt respirația fină, fie ea și rece. Vreau să văd cum te bucuri și tu sau cum suferi alături. Am nevoie de un zâmbet prietenesc care să fie pregătit la orice gafă pe care o fac, ca să o trec mai ușor. Tu, ai nevoie de lumină pură încărcată cu priviri grele și rele. Nu te mai feri, ieși în față și luptă.
Crezi că numai soldații luptă? Te înșeli. Și tu, actorule, ca și mine, și ca fiecare om de pe planetă trebuie să ducem războiul ăla 'rece' cu viața. Știi câte hoituri trebuie să ai sub picior numai pentru un zâmbet strâmb? Sau câte curbe ești nevoit să desenezi destinului?
Asta cred eu, dar tu ce mai poți să crezi? Pe sub ochii aceia umbriți și neschițați nu pot citi decât moarte eternă sau speranță efemeră...spune-mi tu despre viața ta măreață.
Nu te mai ascunde în încăperi adânci, în cârpe necunoscute, în sticle amețitoare sau în praf aparent 'curat'. Vino spre mine, să-mi cazi în brațe și să te salvez, să cădem în visarea păcătoasă să renunțăm la luptă, să luăm măcar o pauză! Vino!
Crezi că numai soldații luptă? Te înșeli. Și tu, actorule, ca și mine, și ca fiecare om de pe planetă trebuie să ducem războiul ăla 'rece' cu viața. Știi câte hoituri trebuie să ai sub picior numai pentru un zâmbet strâmb? Sau câte curbe ești nevoit să desenezi destinului?
Asta cred eu, dar tu ce mai poți să crezi? Pe sub ochii aceia umbriți și neschițați nu pot citi decât moarte eternă sau speranță efemeră...spune-mi tu despre viața ta măreață.
Nu te mai ascunde în încăperi adânci, în cârpe necunoscute, în sticle amețitoare sau în praf aparent 'curat'. Vino spre mine, să-mi cazi în brațe și să te salvez, să cădem în visarea păcătoasă să renunțăm la luptă, să luăm măcar o pauză! Vino!
Postări
0 comentarii: