Străzile sunt pustii și ude, afară e frig tare,iar vântul stă să sfâșie tot ce-i stă în cale. Mă opresc lângă un felinar și îi promit cuminte că am să-i ascult povestea. Cântă ceva cristalin acompaniat cu fulgii strălucitori, diafani, dar prematuri. Îmi place și aș vrea să rămân acolo o viață,însă frigul mă ajunge!


În altă ordine de idei, ce este mai frumos decât la prima ninsoare din an să stai la o cană cu vin fiert alături de un prieten bun? Să privești pe fereastră dintr-un bar cu o atmosferă prietenoasă lumina gălbejită a unui stâlp iluminator revărsată asupra stolurilor groase de fulgi pufoși.....spune-mi!