Anything but VnS

Taci ,inceteaza sa mai privesti jurul tau,inchde ochii,priveste dincolo de ce poti vedea,chiar si in oglinda.E mai bine?

Inima bate cu putere , un "Te iubesc" prematur din adanc sta sa zvacneasca din toata fiinta ei,insa se rezuma la un rasuflu suav soptit la urechea lui. Acum inearca sa se relaxeze,este tot ce i`a mai ramas de facut.Asteapta doar ca ceva similar sa vina si din partea lui din clipa in clipa,insa speriata si fara cuvinte priveste cum acesta iti strange lucrurile si paraseste incaperea fara nici o explicatie. E doar un vis ...care s`a terminat inainte sa inceapa,sau poate ca a fost timpul potrivit si l`am incheiat intuitiv intr`o dimineata fara soare care sa strapunga geamul meu. Poate ca timpul ce a trecut este decisiv,poate ca delirul meu are un inteles nestapanit, incapabil sa ramana unde as vrea sa ramana. Poate sunt diferita de voi...sau poate nu sunt deloc,poate doar avem aceleasi dorinte,dar nu si aceleasi realizari,poate avem ganduri comune,dar nu identice.Ne uram pentru ca seman?pentru ca suntem cu totii oameni si pentru ca destinul ne`a trantit in acelasi loc pe aceasta planeta,si mai ales ca ne`am cunoscut mai mult sau mai putin in adevaratul sens al cuvantului. Crezi ca ne era mai bine inainte?Mai gandestete...cum s`a spus odata 'nimic nu e in zadar'.Dar oare de la ce am pornit?unde am ajuns?se leaga?Nu fi asa ridicol,normal ca da!Pe de`asupra mai esti si prost...ma contrazici.Ei bine nu esti cuminte deloooc!

Azi postul meu se rezuma la o poezie,doua scrise de mine acum ceva timp...probabil tinde a prrostie,insa daca nu aici ii este locul atunci unde in alta parte?


In noapte gandul cauta
Ceva`n subconstient
Dar nu`ti da mai mult
Decat un vis inconstient.
Acesta te trezeste,
Te sfarma, te striveste
Dar tu il risipesti
Si`n noapte iar te pierzi
Cu ganduri calatoare
La intamplari bizare.

Tu nu te stapanesti
Si`ncepi sa raspandesti
Niste lacrimi inutile
Pe`o perna`nghesuita
sub patura`nbacsita
Cu atatea sperante spulberate
In mare, cam toate
Dar ai deschis un ochi
Si totu`a disparut
Ca in trecut



...si pentru ca afara s`a dat vremea total peste cap,este extrem de frig,ceea ce`mi da senazatia prosteasca de apropiere a craciunului...in fine...

Indiferent ca am iubit
Si n`am primit nimic
Din tot ce am simtit
Am primit numai durere
Asta de la un ipocrit.

In schimb,am fost iubita
De altcineva,
Dar nu i`am oferit
Ce eu am primit.
Acum numai conteaza,doar am suflat pe geam...totul e abur,acea dezamagire si acea iubire,pe care le`am spulberat scriind un nume din subconstient dar ceva imi spune ca trebuie sa sterg.
Apoi in intuneric,am stat si`am luminat,tot ce am fost odata pe cand am respirat.
Din lumina lunii
Un soare izvoraste
Si din adancu`mi
O inima trezeste.

Sentiment


Poate ca simti tu
Ce n`am simtit eu
Cand trimiteam spre tine
Un gand iubit de mine
Si de tine,chiar de noi
Dar tu`l dadeai la alta
Iar eu la amandoi.
Tu n`ai simtit vreodata
Ce am simtit eu
Cand tu iubeai pe alta
Iar eu pe tine te iubeam
Si nu dormeam nici noaptea,
La tine ma gandeam
Dar de`odata totul
Parca s`a schimbat
Iar tu veneai spre mine
Si eu te`am ignorat
Nu te vedeam
Caci nu vroiam,
Simteam ca`i in zadar
Sa ranesc acel suflet
Deja patat
Cu`atatea sentimente de neuitat
Ce`n adanc inca se zbat.

Noiembrie...simt cum a mai trecut un an pe nesimtite,la fel cum m`am obisnuit ca totul sa se rezume la a fi nesimtit.

Lumea e atat de proasta in jurul meu,stau si ma intreb care e probabilitatea sa fac si eu parte din 'lume'? Ajungi sa simti nevoia disperata sa vorbesti cuiva,sa te bucuri alaturi de cineva si constati cu stupoare ca pur si simplu traiesti intr`o lume gri,hasurata ,lipsita de sentimente si de expresii.Sau mai exista o a doua posibilitate,sa realizezi ca nu merita mai nimeni sa se bucure cu tine de bucuria ta desigur.

Dar poate fi problema mea aici?sa fiu eu prea Paranoia?hmm...let me think. NU! eu pur si simplu stau si va admir 'rolul ' vostru in socieatatea asta mizera si halucinanta.De exemplu, pot fi in toiul noptii ,simt nevoia sa vorbesc neaparat cuiva,poate daca te voi suna ma vei injura pur si simplu,ce`i asa greu,pana la urma nu sunt de`ai 'familiei'deci nu contez,nu am prioritate,ce ti`ar iesi tie?dupa cum ma asteptam.

Exista o categorie de persoane,care ma calca la fel de mult pe nervi : cei care se prefac ca le pasa,si ti se baga in suflet asa si te sufoca si tot iti da apa la moara,parand doar grijulii.Nu e nevoie de voi!Clar!

Insa in multimea asta prea mare ,se remarca cu greu minoritatea celor mai 'cum ar trebui sa fie' adica genul de persoane sincere, carora le ofer respectul meu; le pasa de tine fara sa simta nevoia dramatizarii si incearca sa te ajute nu iti intoarce cutitul in rana.

Momentan sunt pierduta printre...sunt confuza ,prea multe persoane in viata mea,si totusi prea putine.