Anything but VnS

Am fost plecată ,ca tăt poporu', la ţară. Ghinion,fix pe Prut,cînd i s-a sculat să dea pe afară. Am trait senzaţia de "mîine mor"cu inundaţiile şi cu viiturile şi cu tot. După mi-am imaginat că apa nu o fi chiar aşa rea şi Dumnezeu nici chiar aşa de neîndurător încît să mor de la apa! E urît să vezi cu ochii tăi cum o casă(ceva atît de sigur) intră la apă. Spre fericirea comodităţii mele, mă aflam mai" pi şentru satului " şi nu m-a luat valul.

În afară de adrenalina asta învechită, n-am mai încercat nimic şi nimic nu m-a mai încercat. Poate doar amintiri şi puţin dor de voi. Plictiseala urla în mine,vremea frumoasă şi ea urla.Eu stăteam şi contemplam la ce mai fac,ce-am să mai văd la tv sau cît am să mai dorm.Ceva util în niciun caz. Şi mă gîndesc, eram mică, nu vroiam să mai plec de la ţara vroiam chiar să mă mut acolo(bine că aveam părinţi care să gîndească şi pentru mine), era atmosfera de copilărie pură,timp cît puteai vedea,fericire cît încăpea si libertate cîtă puteai duce!Acum totul e aşa departe de lume ,doar aştepţi ziua de mîine...şi aştepţi!

cică era cîmp(se prefăcea)-fărîme din rămăşiţe de petice de cîmp inundat




purify