Dă-ți masca jos, actor al vieții! Vreau să-ți simt respirația fină, fie ea și rece. Vreau să văd cum te bucuri și tu sau cum suferi alături. Am nevoie de un zâmbet prietenesc care să fie pregătit la orice gafă pe care o fac, ca să o trec mai ușor. Tu, ai nevoie de lumină pură încărcată cu priviri grele și rele. Nu te mai feri, ieși în față și luptă.
Crezi că numai soldații luptă? Te înșeli. Și tu, actorule, ca și mine, și ca fiecare om de pe planetă trebuie să ducem războiul ăla 'rece' cu viața. Știi câte hoituri trebuie să ai sub picior numai pentru un zâmbet strâmb? Sau câte curbe ești nevoit să desenezi destinului?
Asta cred eu, dar tu ce mai poți să crezi? Pe sub ochii aceia umbriți și neschițați nu pot citi decât moarte eternă sau speranță efemeră...spune-mi tu despre viața ta măreață.
Nu te mai ascunde în încăperi adânci, în cârpe necunoscute, în sticle amețitoare sau în praf aparent 'curat'. Vino spre mine, să-mi cazi în brațe și să te salvez, să cădem în visarea păcătoasă să renunțăm la luptă, să luăm măcar o pauză! Vino!
Nu mai încerca degeaba să-ți înfrumusețezi viața și să cauți la nesfârșit idealul. Nu te mai obosi.
E nevoie doar sa mai privești în jur, cu alți ochi și este de ajuns să-ți asiguri buna dispoziție cel puțin pentru următoarele 5 ore. Închide calculatorul, pune pauză la muzică și ieși din casă. Urmează-ți șuzii vechi, treaba lor e să te conducă,nu te mai grăbi! Treaba ta să fii atent cu 'peisajul'.Spune-mi,vezi frunza aia cum cade, cum vântul mai împrăștie marea în sute de valuri? Vezi cum fata aia mică și blonduță caută cu disperare un loc de relaxare?
Asa-i că ai uitat complet de problemele de acasă sau că te simți singur, fie că nu prea mai ai bani în buzunar?
De ce, fire nebună? Pentru că toți au luat-o razna... ei nu mai știu ce e viața. Ei doar și-o închipuie, dar tot urâtă e.
Ieși un pic afară. Nu ai nevoie de mai mult de o secundă ca să simți frigul adânc în tine. Eu mă refugiez, cu fiece zi care mai trece, în mine, în ceașca cu ceai, pe străzi,în figuri, în versuri,în suflete pierdute, în pagini, în parc, în sunete,în vise,în tine.
Îmi place să mă închid în mine odată cu venirea vântului de toamnă,pentru că nu costă nimic și sunt tot eu.
Îmi place sa mă refugiez în ceașca cu ceai pentru că pe fundul ei apare imaginea mea, treptat, așa cum sunt. Și pentru că e cald și dulce.
Îmi place să mă pierd printre rândurile cărții pentru că dacă nu înțeleg adevăratul sens al cuvintelor sau povestea e urâtă, pot să o închid când vreau.
Între figuri străine, poate nu e cald, dar e ușor să te regăsești în privirile obosite.
Străzile, sunt ceva mai reale uneori chiar periculoase, însă nimic nu se compară cu sentimentul de 'sunt pe cont propriu'.Iar dacă e toamnă, cu atât plăcerea e mai mare când, mergând spre nicăieri, străbat amintiri și gânduri, numai dacă mă uit la cerul greu.
Eşti prea speriat şi fugi ca un laş Te zgârii pe faţă cu frică în paşi, O iei pe-o străduţă E gol, nu-i nicio cămăruţă Şi zbieri adânc în tine Mă zdruncini şi pe mine.
Mă opresc şi mă pitesc Sub pleoapa ta dreaptă, Cu chipul tău prea pitoresc Mă acopăr de-ndată. E cald aici, e ca în rai Dar tu ochi pentru mine n-ai.
Îţi inund privirea Îţi sfâşii pupila Durerea îţi e scrisă De mine, în lipsă Ca tu să orbeşti Să nu mai iubeşti!
Chiar nici azi n-am chef să apari în calea mea, să-mi amintesc de-abia după ce ai plecat că am uitat să fiu drăguță și să îți zâmbesc. Iar dacă mai porți tocuri și poșetă cu atât părerea mea de rău este mai mică.
Azi e o zi....cum sunt multe în perioada asta... Reticențe peste reticențe, ce să mai bolborosesc cuvântu ăsta?!Se pare că îmi provocați multe pe fond nervos, zice medicul. Eu zic că am nevoie de o vacanță pe o insulă plină de verde și cam atât.
Am senzația continuă de cădere în gol, de pierdere continuă.Și nu e bine!
Unde sunt zilele din vară în care pierdeam dimineți întregi prin casă,în boxeri și așteptam să vină seara,sau și mai frumos,așteptam să 'fug' undeva...?
Unde sunt nopțile risipite cu ochii în tavan și pline de insomnie sau alea pe care le pierdeam pe ritmuri dansante?
Unde sunt banii risipiți și prietenii uitați de lume?
Unde sunt cele 2 iPod-uri?
Unde e timpul furat de vânt?
Unde e ziua de ieri?
Dar TU,unde ești?Ce faci?Ești primit bine acolo? E cald sau e frig?
Vă rog, voi toți cei de mai sus înșirați, dacă citiți acest mesaj, contactați-mă!Sper să fiți bine și să-mi mai trimiteți pe viitor câte ceva din voi!
Uite că acum pot să urlu tare și cât mă ține că a venit toamna și la mine(fără să mă mai priviți ca pe o nebună).
Un nou sezon, noi trăiri(sau poate aceleași), și ca în fiecare an, toamna e privită cu aceiași ochi indiferenți sau,după caz, plini de ură(că incepe școala/facultatea)...Nu prea am timp și nici nu vreau să dau o notă estimativă vacanței care își ia 'La Revedere'.Să spunem că a fost vacanță,și atît. Certuri,împăcări,noi prieteni ,locuri noi,toate astea au fost bifate pe 'lista' acestei veri.Ceva nou?O brățară -care nu-i tocmai brățară.
Îmi amintesc perfect data de 14 sept.`07. Era o zi ceva mai senină,și era ziua unui amic...Am stat toată ziua în casă,am clocit și așa a luat naștere http://vns-love.blogspot.comde atunci. Să spunem un ' La Mulți Ani' prematur!și ochi cît mai verzi!
În urma sondajului cu întrebarea 'Vara asta este chiar vara pe care ți-ai dorit-o?' se pare că la 38% dintre ei -majoritatea- nu a fost chiar vara lor!Sper ca vara 09 să fie ceva mai fun!
Postări
