De azi m`am hotarat ca sunt fericita! de ce ar vrea cineva sa`mi strice dispozitia? Insa inainte de toate trebuie sa las o scrisoare...
Dragul meu,
Ma bucur foarte mult ca mi`ai fost alaturi in tot acest timp. Amintirile din ultimii 2 ani sigur n`am sa le dau uitariimulta vreme de acum inainte. Dar iata ca a venit momentul sa plec.Plec pentru ca asa simt.
Am observat ca m`am schimbat mult in ultima vreme; chiar si tu te`ai schimbat mult, nu`ti mai place asa de mult tricou ala al meu care o data scria istoria, nici mie nu mai imi place parca asa mult privirea ta. Si noi ne`am schimbat, lucru care ma depaseste. Am hotarat ca cel mai bine ar fi sa ma mut in alt ors sau poate in alta tara.
Stiu, e complicat,intr`o lume asa mare sa ma descurc singura, eu, un copil. Dar voi incerca. Daca vrei, am sa`ti trimit si poze. Asta doar daca imi promiti ca plecarea mea nu te va intrista. In cazul in care casa va parea prea goala, ia`l inapoi pe Coco de la bunica ta ; daca nici asta nu functioneaza , suna`ma. Lucrurile au ramas la locul lor, mai putin cele care imi apartin.
Inca o data iti mai spun, nu te supara ca am plecat asa, mai ales fara sa te iau cu mine...Sa stii ca te iubesc poate de ziua noastra pe 7 august am sa`ti fac o vizita sau chiar o surpriza.
Sa te trazesti dimineata cu un vis si tu in ziua aia sa lupti sa ti`l indeplinesti...e ceva special mai ales la varsta asta de "adolescent". Mi s`a intamplat azi, m`am trezit cu dor de vama.Cum nimeni nu era acolo pentru mine sa mi se alature, sa apeleze la spiritul lui de aventurier spontan"din lene" am plecat singura. Si uite asa, am plecat spre mangalia in mahmureala diminetii. Ajunsa in autogara Mangalia, ma trezesc intr`o multime de oameni, toti cu un singur gand: sa ajungem mai repede in VAMA!:) din nefericire nu toti au incaput intr`un singur autobuz, asa ca n`au avut de ales decat sa`si mai amane unpic fericirea. M`am vazut aterizata in visul meu.Am luat drumul spre marea care rasarea la orizont. Pana acolo trebuia sa imi fac loc in valul de oameni fericiti cu o vama lor... Plaja mi`a tinut loc de patul cel mai confortabil, iar cerul de cearsaf racoros. Mancatul si bautul automat nu mai faceau parte din functiile vitale ale corpului uman:totul devine mult mai simplu cand iti traiesti propriul vis. Marea imi canta propriu cantec acompaniata de muzica mai mai pentru copii .."o lume minunata in care veti gasi,Numai copii!" sau"Cele mai frumoase flori...".Epava inghitita de apa arata ca un tablou de arta care atarna greu de amintiri placute si imbibat in prea multe ganduri dulci . Prea imbatata de fericirea mea astept un 1 MAI muncitoresc cat mai divin^_^.
Ma aflu in mijlocul unei situati care da dovada de stricaciunea sistemulu de invatamant romanesc unde profesorii de pe vremea comunismului au amprenta deja pusa. Sa va spun cum a inceput totul...pai intr`o zi frumoasa de vineri, dupa o ora in care mi`am contemplat banii dinbuzunarul penarului si anume 100 lei ,si o pauza de pierdutr,observ, sub influenta calmitatii le ca banii nu mai sun acolo pur si simplu. Toate bune si frumoase,putina zarva,multe comentarii si nervi. "Dirigu tocmai a plecat....".Ce facem? Asteptam pana maine(maine, era sambata,sambata recuperata gen miercurea in care a trecut Bush prin oras). N`as fi apelat la el daca ar fi fost prima oara cand se fura anumite sume in interioruil clasei noastre,al celebrului Liceu Mircea Cel Batran. S`a creat o valva maaare.
Urmatoare ora de dirigentie era programata in asa fel incat eu si problema mea sa fim puse in centrul atentiei unei clase. Intaplator,in acea zi a avut loc o intalnire de voluntariat de la Oricum...Chestii, trestii care m`ar fi interesat.Deci am lipsit de la scoala. Acest fapt a fost asociat cu lasitatea mea fata de acest caz,gen. Astfel, aflu a doua zi ,ca numai sunt sefa clasei(pana in acel moment figuram pe lista sefilor clasei din liceu); nu m`a marcat cu nimic, m`as fi asteptat la orice. Mai apoi aflu ca intre doi profesori au fost dispute,de ce mi s`a dat drumu etc,alte chestii neinteresante. In final aud ca sunt si eu banuita...
Ok !pana aici.Nu m`as fi complicat atata daca as fi luat chiar eu cei 100 lei! Ma faceam ca nu stiu de existenta lor.Si gata...Oricum,acum cel mai mult imi pasa ca cei care(ma) cunosc si stiu cel mai bine ce sa creada.Le multumesc inca o data colegilor,care m`au inteles si m`au ajutata sa racuperez milionul .
In cuvantul invatamantului romanesc se pare ca inca o data elevul nu`si poate spune cuvantul! probabil deznodamantul am sa`l postez,de`abia`l astept si eu !
Crezi ca e prea tarziu.sunt convinsa. Dar nu tot tu m`ai invatat ca timpul este al nostru cand suntem impreuna. Putem chiar sa ne jucam cu el.de ce tinzi sa cazi, sa te pierzi in el,pentru ca nu sunt cu tine?Fie fluxul te`a aruncat in Marea Timpului in care secundele inoata ca nebunele ca niste pesti imbatati de soare,unde pe mal briza are amarul gust al ticaitului. Dar cand e noapte ,de ce te intorci la mine si spui ca vrei sa ne fie iar bine, sa fie marea murdara, fara soare, doar astrul noptii sa stapaneasca in intregime secundele nesincronizate si inadaptate?Ma saruti...este un sarut imbibat cu luna, jos pe nisipul fin presarat cu amintiri.daca esti unpic mai atent ai sa obervi si tu ca defapt zgarie,dar pentru ca noi suntem din nou impreuna, hai sa incercam sa mai facem odata chestia cu timpul.am facut zi ,si ne`am lasat inghititi de pestisorii acum ametiti de iuibrea noastra...
Azi nu a mai fost ca ieri. Nici maine nu va mai fi ca azi.Sigur. Poate ca nici macar zambetul tau nelipsit nu va mai fi acolo,in viata mea. Imaginea ta refuza sa apara. M`am oprit undeva, in centru universului, si totusi departe de lume, de tine...de orice altceva de genul. Privesc. In departare e gol,aparent gol, insa daca mai privesc odata in acelasi punct infinit observ ceva,gen nefiresc. Esti tu! Dar tu nu poti fi, tu numai esti. Tu ai plecat. Mi`ai promis asta. Tin minte cum cu un trandafir si o scrisoare ti`ai luat adio pentru totdeauna. Mi`ai promis ca nici in vreo alta viata ,daca este posibil, n`am sa te mai vad. Sunt eu acum fericita? De ce ma urmaresti? De ce dracului imi faci asta. Candva mi`ai pormis ca ma vei respecta. Ai uitat?
Da, desigur daca privesti pe geam vei observa,chiar si cu ochii somnorosi , ca afara e clar primavara. Este cel mai bun lucru pe care ti l`ai putea dori acum, spun eu.Ai ocazia sa te bucuri ca s`a indeplinit ceva in sfarsit,dupa mult timp care sa te multumeasca cu adevarat si sa te patrunda pana in maduva oaselor!
E imposibil sa iesi din casa, fara sa te uiti spre cer si sa nu`ti rasara si tie un zambet mare,infantil pe care cu greu sa il poti controla.
Hepii bi-dei Teodora! Vreau sa stii ca te iubesc mult, m`am atasat de tine ca un purice de un scalp... Anul asta iti doresc succes la Teze si sa intri la Mircea,sau unde vrei. Puupiiiii!
...Aduna toate culorile pe o paleta. Aseaza`le langa tine; vei adauga cate o picatura din ele acolo unde vei crede ca e nevoie. Priveste dincolo de imaginea creata despre tine, despre ce vrei sa fii. Uita de ceas, de varsta , de toti ceilalti si de problemele create in jurul tau. Poti sa te pitesti sau poti sa te intinzi cat poti tu... Imagineaza`ti ce ai fost,cu mintea ta de copil, in cel mai pur moment al vietii tale,inainte sa fii invadat de orice altceva in afara de lumina calda a soarelui si de aerul usor pe care il respirai. Dail respirai. Acum e greu, incarcat cu cate putin din orice rau.
Era mai bine sau este bine acum? Iti pare rau , sau viata merge inainte cu schimbarile. 3,2,1. Deschide ochii. Hai sa`ti spun ceva: tocmai ai fost cuprin de o stare care ti s`a plimbat pe dinauntru si pe dinafara,undeva, candva...dar nu acum! A fost odata... defapt nu a fost,ai fi vrut sa fie asa, dar te`a luat valul ,ca pe o pana de pe nisipul incins al plajei. Ti`ai fi dorit sa fii acolo,nu`i asa? Dar tu esti in camera,condamnat de timp, de zeci de ani faci acelasi lucru; in fiecare zi te gandesti de ce ai ajuns cine ai ajuns, meriti sau ai fi meritat mai mult?
Acum cine esti? Normal ca te vei repezi la cea mai apropiata oglinda sa`ti analizezi mereu aceleasi trasaturi pe care le vezi de n ani incoace. Vezi aceeasi privire de killer imblanzit de lipsa de curaj si ajutor in fata unei lumi intregi, aceleasi "sapaturi" ale nesimtirii cu care timpul te`a sters la fiecare ticait de ceas launtric si desigur aceeasi camasa cu pata ei bine pusa de la prea-mult-purtat.
Postări
