Crezi ca e prea tarziu.sunt convinsa. Dar nu tot tu m`ai invatat ca timpul este al nostru cand suntem impreuna. Putem chiar sa ne jucam cu el.de ce tinzi sa cazi, sa te pierzi in el,pentru ca nu sunt cu tine?Fie fluxul te`a aruncat in Marea Timpului in care secundele inoata ca nebunele ca niste pesti imbatati de soare,unde pe mal briza are amarul gust al ticaitului. Dar cand e noapte ,de ce te intorci la mine si spui ca vrei sa ne fie iar bine, sa fie marea murdara, fara soare, doar astrul noptii sa stapaneasca in intregime secundele nesincronizate si inadaptate?Ma saruti...este un sarut imbibat cu luna, jos pe nisipul fin presarat cu amintiri.daca esti unpic mai atent ai sa obervi si tu ca defapt zgarie,dar pentru ca noi suntem din nou impreuna, hai sa incercam sa mai facem odata chestia cu timpul.am facut zi ,si ne`am lasat inghititi de pestisorii acum ametiti de iuibrea noastra...


Azi nu a mai fost ca ieri. Nici maine nu va mai fi ca azi.Sigur. Poate ca nici macar zambetul tau nelipsit nu va mai fi acolo,in viata mea. Imaginea ta refuza sa apara. M`am oprit undeva, in centru universului, si totusi departe de lume, de tine...de orice altceva de genul. Privesc. In departare e gol,aparent gol, insa daca mai privesc odata in acelasi punct infinit observ ceva,gen nefiresc. Esti tu! Dar tu nu poti fi, tu numai esti. Tu ai plecat. Mi`ai promis asta. Tin minte cum cu un trandafir si o scrisoare ti`ai luat adio pentru totdeauna. Mi`ai promis ca nici in vreo alta viata ,daca este posibil, n`am sa te mai vad. Sunt eu acum fericita? De ce ma urmaresti? De ce dracului imi faci asta. Candva mi`ai pormis ca ma vei respecta. Ai uitat?


Da, desigur daca privesti pe geam vei observa,chiar si cu ochii somnorosi , ca afara e clar primavara. Este cel mai bun lucru pe care ti l`ai putea dori acum, spun eu.Ai ocazia sa te bucuri ca s`a indeplinit ceva in sfarsit,dupa mult timp care sa te multumeasca cu adevarat si sa te patrunda pana in maduva oaselor!

E imposibil sa iesi din casa, fara sa te uiti spre cer si sa nu`ti rasara si tie un zambet mare,infantil pe care cu greu sa il poti controla.

Zambeste!


Hepii bi-dei Teodora! Vreau sa stii ca te iubesc mult, m`am atasat de tine ca un purice de un scalp... Anul asta iti doresc succes la Teze si sa intri la Mircea,sau unde vrei. Puupiiiii!









...Aduna toate culorile pe o paleta. Aseaza`le langa tine; vei adauga cate o picatura din ele acolo unde vei crede ca e nevoie. Priveste dincolo de imaginea creata despre tine, despre ce vrei sa fii. Uita de ceas, de varsta , de toti ceilalti si de problemele create in jurul tau. Poti sa te pitesti sau poti sa te intinzi cat poti tu... Imagineaza`ti ce ai fost,cu mintea ta de copil, in cel mai pur moment al vietii tale,inainte sa fii invadat de orice altceva in afara de lumina calda a soarelui si de aerul usor pe care il respirai. Da il respirai. Acum e greu, incarcat cu cate putin din orice rau.

Era mai bine sau este bine acum?
Iti pare rau , sau viata merge inainte cu schimbarile.
3,2,1. Deschide ochii. Hai sa`ti spun ceva: tocmai ai fost cuprin de o stare care ti s`a plimbat pe dinauntru si pe dinafara,undeva, candva...dar nu acum! A fost odata... defapt nu a fost,ai fi vrut sa fie asa, dar te`a luat valul ,ca pe o pana de pe nisipul incins al plajei. Ti`ai fi dorit sa fii acolo,nu`i asa? Dar tu esti in camera,condamnat de timp, de zeci de ani faci acelasi lucru; in fiecare zi te gandesti de ce ai ajuns cine ai ajuns, meriti sau ai fi meritat mai mult?

Acum cine esti?
Normal ca te vei repezi la cea mai apropiata oglinda sa`ti analizezi mereu aceleasi trasaturi pe care le vezi de n ani incoace. Vezi aceeasi privire de killer imblanzit de lipsa de curaj si ajutor in fata unei lumi intregi, aceleasi "sapaturi" ale nesimtirii cu care timpul te`a sters la fiecare ticait de ceas launtric si desigur aceeasi camasa cu pata ei bine pusa de la prea-mult-purtat.

Dar dincolo de asta CE ESTI?


Hmm,yeah,long time no new post.Chiar imi pare rau ,aveam probabil multe lucruri importante sa evindetez,insa le`am pastrat pentru mine.Fie am fost supra-extra stresata cu tezele care de`abia azi s`au incheiat[slava Domnului],ori am fost cuprinsa de febra sarbatorilor de iarna care au trecut ca o adiere somnoroasa,ori pur si simplu nu am avut timp!!!

Se pare ca Mosul nu v`a uitat nici in anul precedent,cel putin asa sper insa din spusele voastre ati fost cumintii[no way!!!]

Da,am fost cuminte. 15 (57%)
Cred,daca nu vede tot ce fac. 13 (50%)
Nu,mosu nu exista. 2 (7%)



Postul este un semn ca traiesc,si ca maine poimaine oricand o sa pot....o sa...Shht!

p.s!ah da pe 9 ian a fost ziua mea[blush]...la multi ani mie!


Ploua.
Stand in pat prinvind in gol,gandurile aluneca si se preling intr`o atmosfera din acelasi loc,din casa ,in camera mea insa cu 8 ani in urma. Era mai mica mica,mica si entuziasmata.Era parca mai ingrijita,mai pasatoare,mai pasnica si mai visatoare.Astepta...astepta magia, ca mosul acela inpovarat de ani,cu o legenda grea sa paseasca si pe la ea, in urma`i lasand ce a meritat,ce credea ea ca merita.Adormea,cu gandul la o lume mai buna,privind spre geamul manjit de lumina albastra a lunii reci de decembrie...

Acum, ea este la fel . S `a asezat in acelasi pat , cu ochii atintiti spre geam,asteptand cu aceleasi mari sperante lumea la care mai poate visa cu o noapte in minus.

E ajunul lui Mos Nicolae,de ce sa`l stricam?Crezi ca esti prea mare ca sa mai poti ignora sentimentul suspansului si toate cele?Esti prea rau,prea incapatanat.Te`ai schimbat,dar tot tu esti!

Acum ma duc sa`l astept cu prajiturele,sper insa sa nu le mananc pe toate inainte sa apara.




Cu iubire catre mosul,
Vanessa


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Raspuns lui Anonim si Jvr(in special),pentru ca personal nu o pot face,vizand commentariile primite.Deschide ochii,citeste mai bine sau mai bine nu ma citi deloc.


Rezultat sondaj:

"Te crezi interesant?"

Da 17 (31%)

Nu 27 (50%)

Destul de.. 10 (18%)









16->30+ .Good!or not! Whatever. Ultima si prima intalnire a bloggerilor constanteni a fost alcatuita de 15-16 persoane,azi a2a intalnire, surpriza ,peste 30 de oameni!!! Si ghici ce,cica organizare proasta.Nu, nu e vina lui,si pana la urma nu puteti spune nimic de rau,ca tot a iesit mai bine,mai ca te`ai separat sau ai ramas in centru migrand fie stanga <->dreapta,fie cerc ori poate doar ai stat ,dar tot ai vorbit printre multe altele tampenii si de blog,bla bla! Sa speram ca chestiuta asta va avea o continuitate,si daca devine rutina ce??? Rutina poate fi si speciala?! sau nu,ma contrazic scuze! Nu are cum sa devina o rutina si gata!

Sunt aiurea,trebuia sa spun asta!asa simt asa spun, asa scriu.Ce`ti pasa?!



Minte`ma ,te rog frumos


Al tau drag prost,

inconfundabilul वन्स