Anything but VnS

8 DECEMBRIE.si am incetat sa mai numaram anii,lunile,zilele. Am ajuns la destinatie,pentru ca timpul...numai noi stim cum e. De acum o sa fie la fel, dar poate total diferit. Multumesc pentru stim noi toate cele,cele mai frumoase,ce le mai urate,poate triste sau fericite,fie singure sau mult prea pline,ocupate sau prea libere,insorite sau in prag de ora 5 a.m.,cu nisip prin par,apa in bocanci sau pline cu zapada,cu ochii mari sau ceva mai mici,imbatate sau ametite,uitate sau ascunse si pastrate bine intr-o cutie,astea fiind clipele, ale NOASTRE.Te iubesc!

La Multi Ani pufilica.Mandra mea.La multi ani!Sa fii fericita si cu cap si fara. Esti un infinit de cadouri surpriza.:D si de aia te tin cat mai aproape! te-am pupat!

Prima noastra vorba.primele clipe.am zambit.si-am tras si-o poza!(octombrie07)dupa care...:)
au urmat nopti la stadion...
...in vama diminetile in 2 cu recuperari...
in care una mai dormea.una nu putea...
plimbari lungi deese,ca mesele la obezi...
iesiri cu mici turbulente...
zile cu feeling de urcat cat mai sus,pe bloc desigur...
in care ne trageam poze in sessionuri lungi
mai aterizam si pe la cate unu, ca deh era singur.


Pufilica: ma simt ca intr'un film din ala de rebeli
Pufilica: unde 2 tipe sunt super prietene
Pufilica: si au ajuns aici
Pufilica: si le e atat de bine impreuna
Pufilica: incat nu le mai pasa de restul
Pufilica: le'au facut pe toate
Pufilica is typing a message.
Pufilica: :D

Toate astea au fost, sunt si vor mai fi(aici e doar o halta,unde scoatem o harta, ca sa intru putin in vorbele lui Sub7)....muuulte clipe,poze, amintiri, povesti, filme, tripuri(excursii i mean), Toate pe care imi permit sa le numesc frumoasele destrabalation!:)

p.s. si 'ip 'opu te iubeste. Spike si Guess Who au ales ziua ta sa fie ziua lansarilor!iubeste-i!

A inceput sezonul, timpul, vremea pe care o pot asocia usor(ca si utilizator al internetului) cu bloggeritul. In modul in care ma pricep eu mai bine, fara un statut anume de extra-arhi-mega-mare bloggeritza. Nici nu-mi doresc a mi se atribui cumva acest gen de cuvant vreodata. Afara nu ploua, dar e innorat, bate vatul cu masura, temperatura si-a luat pozitia si statul de toamna(doamna,ca tot am facut confuzia dintre cuvinte aseara). Lucrurile s-au schimbat, se schimba in continuare. Unele dintre ele, de care stiam de luni de zile ca vor aparea,le-am realizat intr-o oarecare dimineata, creandu-mi socuri si chestii de genul. In final le accept pe toate mai putin schimbarile nejustificate in comportamentul persoanelor"mele"- imi permit sa atribui pr. de posesie asupra lor,pentru ca fac parte din mine. Poate ca de acum in colo am sa postez si ceva mai multa muzica.Pentru mine..si celor care apreciaza ce ascult. Acum urmeaza sa reamintesc celor care au uitat,cum sunt eu. Celor carora chiar le pasa, mai putin alora cu "gura fara cap",cum as spune.


Eu-Vanessa:
-mi se mai zice Vassena,vns, sau cum se mai aude.
-imi place sa rad mult.Pentru ca am aflat ca asta prelungeste viata(nu acesta este scopul vietii mele in orice caz, dar poate ca pentru altii e un argument bun.)
-imi place sa vorbesc mult(vorbit= pentru mine e o forma de arta;cum nu prea mi-am dezvoltat mana pentru a fi super artista intr-ale creionului, sau nu am exersat la un intrument ca sa compun cate o melodie pentru fiecare sentiment care ma incearca, sau orice alt tip de arta, eu ma exprim prin cuvinte,uneori aiurea. Poate ca nu esti nevoit sa-mi asculti mereu aberatiile cu toate ca as aprecia,dar...). Prefer sa vorbesc mult in sensu meu decat sa ma apuc sa discut de-a fir a par ce a mai facut ala sau aia sau orice alta persoana care defapt nu prezinta niciun fel de interes extraplanetar sau extragalactic(citand-o pe profa' de mate).
-imi place sa ascult muzica atunci cand am nevoie( nu ca as fi nerespectuasa,cel putin nu asta e intentia.am nevoie)
-imi place sa imi sun mereu prietenii,persoanele cu care imi place sa imi petrec timpul, de asemenea sa ma comport cum imi place mie mai mult.(nu pup pe nimeni in cur,si cu atat mai putin ma transform in atarnache.Aici depinde de tine ca persoana cat de importanta te crezi ca sa percepi lucrurile astfel)
-uneori poate ma dezumflu/bozumflu cam repede.Imi pare rau. dar daca imi zambesti in loc sa ma privesti cu dispret, sigur am sa fiu ok:)
-nu imi place sa imi vad cele cateva putine persoane dragi suparate si poate sunt sacaitoare si seaca incercand sa le readuc zambetul pe buze.Daca totusi imi dau impresia de putin peste limita, ma calmez si ma pliez, vreau nu vreau, pe starea lor.
-nu imi place mereu si mereu sa ma explic de ce fac asa sau cum o fac.
-nu imi plac obligatiile de niciun fel, mai ales lucrurile care sunt luate ca pe o obligatie; de aici rezulta ca nu imi place sa fac compromisuri decat in momentele care cer asta.
-nu imi plac dead-line-urile.
-imi place sa imi beau cafeau pe strada,intr-o scara de bloc,pe o banca in parc sau oriunde altundeva in aer liber, din termos bineinteles.
-nu imi place sa astept, de fapt asteptarile sunt un chin(orice fel de asteptare). Iar cand o persoana intarzie in mod repetat, imi apar niste mici-mari semne de intrebare pe urechea stanga sau dreapta.Cu putin fum pe langa.
-nu sunport tigania,violenta sub orice forma,minciuna si nedreptatea.(suna unpic cam urat cum am formulat.mult prea a regula de taiat si spanzurat.stiu stiu.dar nici ca o pot vedea altfel.)
-inca imi place in Vama.Nu am sa fiu ipocrita sa spun"vaai cum e vama acum.defapt nu imi place deloc cum a ajuns" si eu sa vreau sa ajung cu indarjire acolo mereu.Eu spun doar ca imi place si insist sa ajung in fiecare weekend din vara acolo.
-fac parte din oamenii care se distreaza acolo unde se simt integrati, dar par niste incuiati acolo unde nu isi gasesc locul"printre basini si impresii"
-am fetish'uri precum: animal printu(pe care il detest in contextul metalitatii romanului), blanita(-"-),animalele jucause, verdele(in orice context)
-imi place sa ma opresc in mijlocu strazii, din drumu meu, sa ma joc cu un animal(fie caine sau pisica,daca e dispus la randu lui sa fie giugugiugu).Schimba mult aspectul zilei respective.
-ador sentimentul de a ma afla la inaltime -la propriu- cu cat mai sus cu atat mai mare e bucuria.
-ma uit rar, chiar foarte rar la televizor. Dar un film bun(unul pe care il pot urmari) sunt dispusa mereu sa il vad.
-imi place sa merg pe jos, dar si mai mult cu ratc(cand nu sunt controale nebune)
-(imi)pun multe intrebari. Dar imi place sa cred ca sunt cu sens. In mare sunt destul de curioasa.
-visez sa conduc o masina care sa functioneze, cu patru roti si multe airbaguri si un cdplayer cu boxe(asta e masina visurilor mele).doar de dragu calatoriilor cu prietenii.
-liceul a inceput sa imi placa.I-am regasit locul in programul meu. Liceul ca si chestie,nu include ceva special anume.
-prietenii imi spun ca am ciroza,cu toate ca nu am ; de aia imi place sa rad cand aud asta.
-abia astept cate un party, sau sa fie cineva singur acasa(explicatia fiind activitatea intensa din orasul nostru,"mult prea "invadat de evenimente care sa excluda cluburi de fitze cu muzica seaca)
-muzica preferata se gaseste undeva intre muzica buna din punctul meu de vedere. Niciodata cand ai sa ma intrebi ce ascult nu am sa fiu concreta, poate o sa par unpic nesigura si fastacita. Nu pentru ca mint sau altceva ci pentru ca nu este una anume.In mare hip hop si reggae!dar nu sunt impotriva a nimic ce suna bine.
-imi mai place sa fac ce imi trece prin cap, de obicei.Asa ca nu te mai mira!
-imi place Constanta, si Romania. Mai mult ca locuri decat ca mentalitate si populatie.

Tuturor celor care au plecat la facultate(si evident,ii cunosc), in alte parti. Distractie placuta acolo;) si sper sa va fie ok!Sa ne auzim cat mai curand. (4 octombrie)

...rămâne doar gustul finalului şi amprenta lui cu zâmbete zâmbăreţe sau feţe triste ori lacrimi sau regrete. Aşa că ai grijă de acest final. Şi de următoarele.




p.s. În legatura cu Hotel Intim, tot finalul e vinovat. Dacă nu era cel care a fost, party-ul rupea capete.Cel puţin asta a făcut cât s-a putut.

Mi s-au intamplat chestioare mici care m-au aruncat inapoi la "eu sub 10 ani". Chestii poate penibile pentru voi, interesante si zambarete pentru mine.

Chiar ieri, am acceptat sa fiu animatoare la ziua surorii mele,Bibi, alaturi de inca 3 prietene de-ale mele. Pur si simplu eram un copil ca restul.unul cu 7 -8 ani mai mare,iar faptul ca sunt mica de inaltime m-a ajutat in sensul asta.

Intr-o alta zi, m-am impiedicat pe o strada plina cu scolarei;am cazut si m-am ridicat in urmatoarea secunda- ca la 5-6 ani!Pur si simplu m-a bufnit rasul!

Astea au fast 2 din putinele si unicele momente care iti amintesc ca nu trebuie sa iei viata atat de in serios,asta cred eu. Si chiar asa e! Dar pana la urma, pe cine mint?
(17.05)

Da ...o intrebare frecventa de care m-am saturat. O vreme m-am chinui sa-i gasesc raspuns,dar m-am facut ca am surzit in fata ei. Nici asa nu e bine. M-am saturat de zile de n-am facut nimic. M-am saturat de prieteni care nu au chef. M-am saturat de aceeasi replica plictisita si enervanta pe care trebuie sa o dau cam zilnic care suna cam asa "N-am bani nici de un ceai in bebe" (2lei). M-am saturat de mers cu ratc-u. M-am saturat sa nu mai vezi un om bun, care merita apreciat sau sa nu mai fie niciun un concert bun. Am ajuns la concluzia ca Constanta(da,caco) e un oras mort, care pe timpul verii se vrea resuscitat mega exagerat. Ma simt ca si cum as trai intr-o pestera.
Afara e inca frig, de joi soarele nu a mai iesit din nori. E vacanta si astept o zi buna sa plec in Vama. Ma rog aici problema nu e chiar vremea, e din nou the same ol' story, n-ai cu cine. Ma uit la timp si-l vad cum trece ca nebunul. N-am spus ca el este prietenul meu cel mai bun, dar nici macar nu ma place. Ma stramba, ma indoaie, ma loveste, mai imi da si cate o palma; dar cand am o problema grava tot la el ma intorc sa ma ia in brate sa il las pe el sa-mi rezolve problemele. Pentru ca el le rezolva pe toate.

Dar traiesc.Traiesc cam asa : respir, mananc(mai rar ce-i drept),mai vorbesc,mai gandesc si mai socializez,astea pe langa dusurile zilnice&stuff. Adorm cu aceiasi dorinta si ma trezesc cu aceeasi parere de rau. M-am trezit azi de dimineta in starea aia in care capu imi urla sa ma culc inapoi. Deja era trecut de 12.00 a.m. si nu l-am ascultat.Visam frumos. Am iesit pe usa ca sa descopar ca nimic nu s-a schimbat.Ce era de asteptat?BUT I’M HERE.

Dar in marea asta de nemultumiri pe care asa le interpretati voi probabil(eu defapt va povesteam despre viata mea ,care personal imi plaace) v-am facut si voua loc. Imi place sa ma gandesc la fiecare din voi si la clipele din trecut, sa va regasesc inploaie , in razele de soare, in asfalt, in pori, in palma, pe fata mea, in capul meu, in aer, peste tot! In final pentru asta traim, unul pentru altul.

Who am I anyway? Sa spunem ca sunt o fata tanara, cu pasi pasiti destul de imprastiati , adica confuza, dar careia nu-i pasa ce-i rezerva ziua de maine pentru ca o are pe cea de azi in maneca, si o foloseste ca pe un as. Probabil ca imi pastrez si capul pe umeri uneori si incerc sa-mi fac puzzleu cam pana la 20ani.

p.s. imi dedic acest post (imi permit sa fac si asta) celor care simt la fel, prietenilor-in special tie buff,celor care nu ma inteleg, alor mei, celor care nu ma suporta.


Si o melodie:)


nu poti sa nu iubesti...

Străzile sunt pustii și ude, afară e frig tare,iar vântul stă să sfâșie tot ce-i stă în cale. Mă opresc lângă un felinar și îi promit cuminte că am să-i ascult povestea. Cântă ceva cristalin acompaniat cu fulgii strălucitori, diafani, dar prematuri. Îmi place și aș vrea să rămân acolo o viață,însă frigul mă ajunge!


În altă ordine de idei, ce este mai frumos decât la prima ninsoare din an să stai la o cană cu vin fiert alături de un prieten bun? Să privești pe fereastră dintr-un bar cu o atmosferă prietenoasă lumina gălbejită a unui stâlp iluminator revărsată asupra stolurilor groase de fulgi pufoși.....spune-mi!

Pentru prima oară în viaţă simt ,al dracului de tare, cît de greu e să alegi!Mi s-a mai întîmplat,dar nu atît de urît şi în mai multe situaţii,în acelaşi timp!Plecaţi,dispăreţi,nu-mi pasă, nu vreau să mai aud de voi, nu acum, de nimenii!!Ştiu că vă e greu să mă înghiţiţi,şi alor mei la fel(probabil).

În altă ordine de idei,mîine plec! Departe de locul ăsta,din nou. De data asta ceva mai departe. Cică Paris.Dumnezeu cu mila,de aici!Nu mai pun ,că din nou nu mi-am făcut bagajele si pun pariu ca în avion o să îmi vină să plîng după cine mai ştie ce(probabil după rujul `uoz)!!Plus alte chestii, (văzut prieteni,separat,că deh! nu dă bine la grămadă).În final,tot ce vreau eu să văd e Turnul Eiffel şi Hard Rock Caffee-ul.În rest,nu mă interesează nimic,nici shoppingul fatttăăăă! şi nici alte chestii wow.Mă întreb dacă am să am ocazia să mă pierd,undeva,în linişte...Dar probabil că mi-am ales greşit destinaţia.Profa....nu o să ne lase în final la Rock en Seine ,cică e prea la ieşirea din oraş şi îi e frică de boschetarii rocheri şi că nu o sa fim destul de treji a2a zi la cursuri...+alte bălării.So...Adio Amy Winehouse,speram şi eu să vorbim despre coca...şi s-o saluţi şi pe ina,dar acum...Am ratat şansa!


Mă gîndesc: cum căcat o să mă culc mai devreme de 2-3??Şi să mă mai trezesc şi la 8.30 a.m.?????Groaznic.Bine că plec oricum,dragii mei,iubiţi retardaţi!Pupicuţi şi pupicei,pentru toţi purceii meii!:*

Vai ,asta care a scris mai sus,nu sunt eu!!Pe bune!Ce ratată bătută de soartă şi în cap(simultan)!

La multi ani dede, la multi ani dede, la multi ani dede, la multi ani dede,la multi ani dede, la multi ani dede, la multi ani dede, la multi ani dede,la multi ani dede,la multi ani dede,la multi ani dede,la multi ani dede,la multi ani dede!!!


Sa cresti mareee si sa te vada lumea cu copii si fericita. Ma enerveaza de ziua cuiva sa fac dedicatii. E ca si cum te`as plictisi mai mult. Doar daca te uiti la oameni deja vezi aceleasi urari. Ma rog , fie, eu ti`o spun pe stilul me: LA M-U-L-Ţ-I ANIIII! Hepii Bi-dei.[inimioare naspa]

Seara in care ai dormit la mine a fost ...Draguta. N`am dormit decat 1 ora si putin, dar nu m`am suparat.Cand am baut o bere ca feteele la tine a fost de asemenea dragut. Si multe alteele speciale....4 you and me.

Momente:)



Our ShuziUs...Keep on dreaming

cand plaja si toate sunt ale noastre ....e perfect

Da ,chiar asa e . In ciuda faptului ca imi ocup timpul cu tot felul de prostii adolescentine,nu fac nimic altceva decat sa`mi omor timpul cu lucruri care cu vremea devin chiar o rutina. Ma rog...O fi chiar asa ,sau chiar banalitatile astea ne ajuta sa ne dezvoltam, sa avem amintiri ,trairi si toate cele? Daca stau bine sa ma gandesc la zilele plictisitoare in care ieseam afara ca deobicei in cartier cu prietenii , zile de toamna ale anilor trecuti, ele imi pareau asa de plictisitoare si nu`mi doream sa mai ies; dar parca tot ele mi`au ramas asa de bine in cap si nu stiu cum se intampla ,dar mereu se petrecea ceva care ma facea sa intru fericita in casa si inca zambesc cand mi le`amintesc . Asa si in zilele de azi.Ieri nu am iesit deloc din casa.A venit Laura,prietena mea de o viata la care tin foarte mult,a stat la mine 4-5 zile la rand,a dormit la mine.Ieri,plictiseala totala.A venit ea am mai vorbit, a plecat ...a revenit ...e ceva banal , nu vi se pare?Da ,si mie . Dar am facut lucruri pe care nu cred ca o sa le uitam prea curand(cel putin eu n`am s`o fac).Pur si simplu. Incerc sa nu ma mai chinui sa inteleg multe lucruri care imi par complicate ,dar nu pot! Asta am sa incerc sa fac si acum...Sa las lucrurile sa vina de la sine,poate ca asa e cel mai bine... .

I`m Just looking on the bright side of things!:x